Ca la scoala, urmeaza un principiu demonstrat pas cu pas.
Se pregateste terenul cu o zi inainte: adica se mananca o portie sanatoasa de fasole cu carnati, gatita intr-o singura apa. Toata ziua se bea lapte.
Pe seara iti anunti consoarta ca maine ai chef de o baie (f. important sa fie baie) in doi.
A doua zi la ora inserarii, se da drumul la apa in cada, se face spuma, mirosuri faine, etc.. usual romantic shit.
Se insereaza ambele corpuri in apa fierbinte si frumos mirositoare...
Undeva spre sfarsitul lavajului, la momentul cand consoarta iese din cada sa se dea cu alea 20 de tipuri de creme, masti, scarmazuri femeiesti, care le ajuta sa fie mai fromoase se initiaza un dialog presupus si voit (sic!) inteligent.
- Iubire, vrei sa iti explic principiul vaselor comunicante?
- Haide fraga, termina cu prostiile...
- Nu serios, e chiar interesant.
- Nu! (deja devine curioasa, e Nu-ul care sta in fata cedarii)
- Hai mai, pe bune, o sa razi
- OK
Acum, ca ai manipulat atat de bine dialogul in folosul tau, se trece la demonstratie.
Se trage aer in piept, mult si ostentativ, sa ii trezesti nerabdarea. Se baga capul brusc sub apa si se tine aprox. 10-15 secunde, destul ca sa moara de curiozitate.
In acest timp scoti curul afara din apa, te scremi tare si tragi cea mai zgomotoaza, nerusinata basina ever.
Daca atunci cand scoti capul din apa nu mai e nimeni in baie in afara de tine, inseamna ca demonstratia a fost explicata bine si nu va mai fi nevoie sa o repeti din nou.
vineri, 20 februarie 2009
sâmbătă, 31 ianuarie 2009
Cina in oras!
Vineri seara am decis sa iesim sa mancam in oras.
Eu nu prea cred in Dumnezeu - ma rog, asa cum este inteles El de Biserica. Asadar nici in semne nu prea cred.
Sa o luam cu inceputul. Reusesc sa gasesc un loc unde sa mancam si daca tot mai am putin timp ma decid sa caut ceva referinte pe net. Dau peste o descriere care ma face sa cred ca autorul e cu nasul cam pe sus si prea pretentios.
Trebuie sa ma intalnesc cu Cristina la 17.40 in statia de metrou 1 Decembrie 1918. Sunt putin in intarziere asa ca iau taxiul; de aici incepe ditractia, bulihaiul.
1. taximetristul ma duce la mama dreacului pana la Republica; ajungem intr-un sfarsit unde trebuie
2. 17.38 - o sun pe Cristina; nu raspunde asa ca intru in statia de metrou. Aici nu e asa ca dau sa sun iar; nu am semnal,ies afara sa o sun, nu are ea semnal. Inseamna ca a intrat in statie pe partea cealalta. Fug repede pana in capatul celalalt al metroului, intru, nu e nimeni. Ies iar sa o sun, raspunde in sfarsit nervoasa, etc...
Dupa vreo 20 de minute reusim sa dam unul de altul, asta dupa ce m-am ratacit a un moment dat si am luat-o pe unde nu trebuia.
3. In asteptarea metroului Cristina imi zice ca o doare capul foarte tare si nu prea mai are chef de iesit; in metrou, in drum spre N. Grigorescu ne dam seama ca nu mai avem mancare gatita acasa asa ca decidem sa mergem totusi.
4. Ajungem in Unirii. Afara ploua marunt si des si mai e si frig. O luam la pas la deal inspre Gabroveni.
5. Exact inainte de a intra pe Gabroveni calcam amandoi pe o dala mare de ciment- una din alea care acopera gurile de scurgere. Respectiva placa se inclina periculos, ca o bucata mare de gheata pe lac. Scapam cu bine
6. Intram pe Gabroveni, sau ma rog, pe pasarelele de lemn de pe Gabroveni unde alunecam.
Ajungem in sfarsit si intram; i like it. Dau jos geaca si observ ca mi-am pus plovarul invers' si e un plovar anchior. Fug repede la baie si raman perplex; nu am mai vazut asa baie de mult intr-un restaurant: e curata, nu miroase, darca aspect arata ca baile dintr-o locanta de mana a 5-a.
Ies si ma asez pe scaun; se hâtâna periculos si mai are pe el si oribilele cergi maramuresene din descriere. Ma rog, poate mancarea e mai buna.
Comand o pastrama de oaie cu mamaliguta iar Cristina mamaliga cu branza si smantana. De! eu sunt dobrogean iar ea e moldoveanca.
Tanti care ne serveste e o femeie la vreo 35-40 de ani, 1.60m si vreo 70 de kile. Si in plus de asta mai e imbracata traditional, cu o fusta prea scurta, cu niste strampi de culoarea pielii, care ii pun in evidenta suncile de pe picioare, e spoita pe buze si nu are nici cea mai elementara cunostinta despre tratarea clientilor. M-a luat la inceput cu "Cu ce va putem ajuta?" unde persoana a II- plural este folosita pentru a se identifica cu restaurantul in sine, dupa care trece la "normalitate": La desert mai am asa: nu mai am clatite, papanasi...am decat inghetata si inca ceva.
Ma rog, long story short, am inghitit cat am putut de repede pastrama care avea un pronuntat gust de peste (sunt absolut convins ca mai fusese folosit uleiul ala) si mamaliga cu branza care dupa parerea mea parea un bors cu 3 ingrediente: smantana multa ca e ieftina, branza de oaie si mamaliga pe fundul castronului.
Nu sunt genul pretentios si cu nasul pe sus, ma duc la mare si stau la cort, mananc pateul cu furculita din cutie, dar parca atunci cand platesti 60 de lei pe 2 feluri de mancare te astepti la mai mult profesionalism.
Parerea mea, hâc!
Eu nu prea cred in Dumnezeu - ma rog, asa cum este inteles El de Biserica. Asadar nici in semne nu prea cred.
Sa o luam cu inceputul. Reusesc sa gasesc un loc unde sa mancam si daca tot mai am putin timp ma decid sa caut ceva referinte pe net. Dau peste o descriere care ma face sa cred ca autorul e cu nasul cam pe sus si prea pretentios.
Trebuie sa ma intalnesc cu Cristina la 17.40 in statia de metrou 1 Decembrie 1918. Sunt putin in intarziere asa ca iau taxiul; de aici incepe ditractia, bulihaiul.
1. taximetristul ma duce la mama dreacului pana la Republica; ajungem intr-un sfarsit unde trebuie
2. 17.38 - o sun pe Cristina; nu raspunde asa ca intru in statia de metrou. Aici nu e asa ca dau sa sun iar; nu am semnal,ies afara sa o sun, nu are ea semnal. Inseamna ca a intrat in statie pe partea cealalta. Fug repede pana in capatul celalalt al metroului, intru, nu e nimeni. Ies iar sa o sun, raspunde in sfarsit nervoasa, etc...
Dupa vreo 20 de minute reusim sa dam unul de altul, asta dupa ce m-am ratacit a un moment dat si am luat-o pe unde nu trebuia.
3. In asteptarea metroului Cristina imi zice ca o doare capul foarte tare si nu prea mai are chef de iesit; in metrou, in drum spre N. Grigorescu ne dam seama ca nu mai avem mancare gatita acasa asa ca decidem sa mergem totusi.
4. Ajungem in Unirii. Afara ploua marunt si des si mai e si frig. O luam la pas la deal inspre Gabroveni.
5. Exact inainte de a intra pe Gabroveni calcam amandoi pe o dala mare de ciment- una din alea care acopera gurile de scurgere. Respectiva placa se inclina periculos, ca o bucata mare de gheata pe lac. Scapam cu bine
6. Intram pe Gabroveni, sau ma rog, pe pasarelele de lemn de pe Gabroveni unde alunecam.
Ajungem in sfarsit si intram; i like it. Dau jos geaca si observ ca mi-am pus plovarul invers' si e un plovar anchior. Fug repede la baie si raman perplex; nu am mai vazut asa baie de mult intr-un restaurant: e curata, nu miroase, darca aspect arata ca baile dintr-o locanta de mana a 5-a.
Ies si ma asez pe scaun; se hâtâna periculos si mai are pe el si oribilele cergi maramuresene din descriere. Ma rog, poate mancarea e mai buna.
Comand o pastrama de oaie cu mamaliguta iar Cristina mamaliga cu branza si smantana. De! eu sunt dobrogean iar ea e moldoveanca.
Tanti care ne serveste e o femeie la vreo 35-40 de ani, 1.60m si vreo 70 de kile. Si in plus de asta mai e imbracata traditional, cu o fusta prea scurta, cu niste strampi de culoarea pielii, care ii pun in evidenta suncile de pe picioare, e spoita pe buze si nu are nici cea mai elementara cunostinta despre tratarea clientilor. M-a luat la inceput cu "Cu ce va putem ajuta?" unde persoana a II- plural este folosita pentru a se identifica cu restaurantul in sine, dupa care trece la "normalitate": La desert mai am asa: nu mai am clatite, papanasi...am decat inghetata si inca ceva.
Ma rog, long story short, am inghitit cat am putut de repede pastrama care avea un pronuntat gust de peste (sunt absolut convins ca mai fusese folosit uleiul ala) si mamaliga cu branza care dupa parerea mea parea un bors cu 3 ingrediente: smantana multa ca e ieftina, branza de oaie si mamaliga pe fundul castronului.
Nu sunt genul pretentios si cu nasul pe sus, ma duc la mare si stau la cort, mananc pateul cu furculita din cutie, dar parca atunci cand platesti 60 de lei pe 2 feluri de mancare te astepti la mai mult profesionalism.
Parerea mea, hâc!
joi, 18 decembrie 2008
Despre politica
Toata viata mea, si aici ma refer la cea postcomunista, am avut incredere in sistem.
In parte pentru ca am trait comunismul(chiar daca putin si cu mintea cruda), parte pentru ca am vrut cu disperare sa cred ca o sa imi fie mai usor sa mi se indeplineasca visele cu noua clasa politica
S-a vorbit deja despre asta, si cica nu e folositor deloc sa postezi la o gramada de timp dupa ce evenimentul s-a rasuflat, dar nu prea imi pasa.
Nu am fost la vot. Pentru prima oara in viata mea nu am fost la vot; si numai eu stiu cat ma bucur ca nu am facut parte din sarada asta.
Politica e un cacat; pentru mine, desigur, ca spectator. Ma inteb insa ce ar fi pentru mine, ca aprticipant, ca cel care ia parte la jocurile de mima?
As fi mai presus, as avea constiinta sau as fi doar un spagar obosit?
Probabil ca varianta b.
Asa ca imi rezerv dreptul, doar pentru ca sunt chibit, sa ma declar in sfarsit, scarbit si lipsit de orice incredere in sistemul politic romanesc
In parte pentru ca am trait comunismul(chiar daca putin si cu mintea cruda), parte pentru ca am vrut cu disperare sa cred ca o sa imi fie mai usor sa mi se indeplineasca visele cu noua clasa politica
S-a vorbit deja despre asta, si cica nu e folositor deloc sa postezi la o gramada de timp dupa ce evenimentul s-a rasuflat, dar nu prea imi pasa.
Nu am fost la vot. Pentru prima oara in viata mea nu am fost la vot; si numai eu stiu cat ma bucur ca nu am facut parte din sarada asta.
Politica e un cacat; pentru mine, desigur, ca spectator. Ma inteb insa ce ar fi pentru mine, ca aprticipant, ca cel care ia parte la jocurile de mima?
As fi mai presus, as avea constiinta sau as fi doar un spagar obosit?
Probabil ca varianta b.
Asa ca imi rezerv dreptul, doar pentru ca sunt chibit, sa ma declar in sfarsit, scarbit si lipsit de orice incredere in sistemul politic romanesc
De ce?
Scriu aici pentru ca subiectele pe care imi doresc sa le ating nu au ce cauta pe celalalt blog al meu.
In parte ca o mai veche dorinta de a mea, in parte inspirat si ambitionat de zoso , pe sistemul "daca ala poate eu cu ce pula mea sunt mai prejos", am hotarat sa chibitez.
Sa imi dau cu parerea, parere de inginer, desigur, despre ce ma scoate din sarite, despre ce imi place, despre ce imi doresc si multe altele.
Asa ca....wish me luck!
In parte ca o mai veche dorinta de a mea, in parte inspirat si ambitionat de zoso , pe sistemul "daca ala poate eu cu ce pula mea sunt mai prejos", am hotarat sa chibitez.
Sa imi dau cu parerea, parere de inginer, desigur, despre ce ma scoate din sarite, despre ce imi place, despre ce imi doresc si multe altele.
Asa ca....wish me luck!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)